Participarea ministrului pentru Europa și Afaceri Externe la ceremonia aniversară a aderării României la UE [fr]

Cu ocazia vizitei sale în România, în zilele de 2 și 3 februarie 2022, ministrul pentru Europa și Afaceri Externe, Jean-Yves Le Drian, a participat la ședința solemnă a Parlamentului României, organizată cu ocazia împlinirii a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Invitat de onoare la Parlament, domnul Jean-Yves Le Drian a exprimat sprijinul acordat de Franța integrării europene a României.

Cu această ocazie, ministrul francez a marcat această aniversare, care constituie un progres pentru toți europenii, şi a reamintit legăturile profunde de prietenie care unesc Franța și România ,punând în valoare solidaritatea dintre cele două țări, în fața provocărilor majore de securitate.

- Regăsiți aici înregistrarea video a alocuțiunii domnului ministru.

- Regăsiți mai jos traducerea alocuțiunii Ministrului francez pentru Europa și Afaceri externe:

"Domnule Preşedinte al Senatului,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Domnule Prim ministru,
Doamnelor și domnilor miniștri, deputați și senatori,

La cincisprezece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, sunt foarte fericit să mă aflu astăzi, la București, pentru a sărbători, alături de dumneavoastră, ceea ce a însemnat un progres pentru toți europenii. Pentru că, de cincisprezece ani, Uniunea noastră este mai puternică și mai împlinită pentru că faceţi parte din ea.

Nu spun asta doar în numele prieteniei care unește cele două naţiuni ale noastre. O prietenie care îşi are rădăcinile în istoria culturală, intelectuală și politică pe care o împărtășim. Care ne amintește de tinerețea pariziană a părinților fondatori ai României moderne – Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau familia Brătianu, tatăl și fiul. O prietenie care răsună de fiecare dată când se pronunţă numele lui Ionesco, Brâncuşi şi Cioran, care au avut o contribuţie atât de importantă. O prietenie care, în urma Revoluţiei române, s-a exprimat prin numeroase manifestări de solidaritate, a căror amintire este vie pentru mine. O prietenie care adesea – și este o mare onoare pentru noi – este exprimată în limba franceză. Această limbă care a fost o limbă a libertăţii și a cunoașterii pentru tinerii români, care au studiat-o în cei mai întunecați ani ai istoriei și care, astăzi, îi conectează pe mulți dintre dumneavoastră la o comunitate de 300 de milioane de vorbitori de limbă franceză din întreaga lume.

Spun asta şi pentru că Franța prezidează în prezent Consiliul Uniunii Europene și pentru că această responsabilitate face posibilă aprecierea punctelor forte care constituie puterea Europei noastre. Fără îndoială, economia dumneavoastră, care s-a poziționat progresiv în sectoare ale viitorului, și angajamentul dumneavoastră în favoarea unei Europe a apărării – inclusiv prin misiuni în Sahel – se numără printre aceste atuuri.

Prin aderarea la Uniune în 2007, România și-a recâștigat locul cuvenit în inima Europei noastre. A fost încă un pas pe drumul care v-a permis să încheiaţi un capitol de câteva decenii de dictatură, lipsuri și nedreptăţi. Și a fost, în același timp, încă un pas pe calea care, după un secol de conflicte și dezbinări, a dus la reunificarea Europei noastre.

Da, la reunificarea sa. Am spus-o la Praga, când comemoram Revoluțiile din 1989, precum cea care a început, pentru dumneavoastră, la Timișoara, cu lozincile « Libertate și Justiție », și vreau să o spun din nou astăzi, în fața dumneavoastră : eu prefer cuvântului « extindere», care cumva ne îndepărtează unii de alţii, cuvântul reunificare, pentru că ne apropie.

Momentul istoric din 2007, pe care îl sărbătorim astăzi, a fost pregătit de momentul istoric din 1989, când Europa noastră a putut în sfârșit să se regăsească. Când în sfârşit am reuşit să începem să vindecăm împreună această rană pe care 1945 o deschisese în inima unui continent deja încercat şi dezorientat de două decenii de tragic război civil. Când în sfârșit, odată cu Cortina de Fier care ne despărțea, această noțiune complet artificială a Europei de Est, care ne despărțea la fel de mult, s-a ridicat. Într-adevăr, națiunile noastre sunt diferite, dar întotdeauna a existat o singură Europă. Cea pe care împreună o numim a noastră. Cea pe care anul 1989 ne-a oferit-o.

Aceste două căi, în realitate, sunt doar una: este calea pe care o trasăm, ca europeni, către un orizont de progres care ne unește. Un orizont de libertate și democrație, care se bazează pe principiile fundamentale ale Uniunii noastre: respectul pentru statul de drept, drepturile omului, drepturile minorităților, libertatea presei și libertatea academică. Un orizont de progres social comun – deoarece concetăţenii noştri se aşteaptă, în mod legitim, ca Europa să însemne, în viaţa lor de zi cu zi, prosperitate pusă în slujba solidarităţii. Și un orizont – și aici – de reunificare a amintirilor noastre, cu respect strict pentru diversitatea lor – astfel încât să putem redescoperi pe deplin firul istoriei noastre europene și să scriem împreună pagini noi.

Este acest orizont comun care ne permite, astăzi, să avansăm într-o lume plină de amenințări și provocări climatice, tehnologice, economice și geopolitice, prin afirmarea acestei suveranități europene care, astăzi, în fața noii ordini internaționale, este într-adevăr cea mai bună garanție a suveranităților noastre naționale, pe care le întăreşte fără să le afecteze cu nimic. Țările care, ca și a dumneavoastră, au fost supuse jugului dezastruoasei « doctrine Brejnev » știu că suveranitatea, strict vorbind, nu poate fi limitată. Ea există sau nu. Și dacă este confiscată, atunci trebuie recâștigată, așa cum ați şi făcut.

Pe de altă parte, dacă toți decidem acest lucru, îi putem oferi o extensie colectivă, pentru a o apăra mai bine, adică pentru a ne apăra mai bine capacitatea de a face propriile noastre alegeri împotriva strategiilor de dependență, prădare și ingerenţă, care reprezintă astăzi o brutalizare îngrijorătoare a vieții internaționale.

Afirmându-ne suveranitatea, în calitate de 27 de membri, ne oferim mijloacele de a rezista. Suveranitatea europeană este pur și simplu condiția pentru posibilitatea exercitării depline a suveranităților noastre naționale în secolul XXI.

Acesta este întreg sensul pe care vrem să-l dăm acestei a treisprezecea președinții franceze a Consiliului UE: să declinăm acest imperativ politic și geopolitic al suveranității europene în toate domeniile, împreună cu dumneavoastră și toţi cei 27 de parteneri. Și acesta este sensul reuniunilor majore pe care le pregătim – de la Summit-ul Uniunea europeană – Uniunea Africană până la Forumul Ministerial de Cooperare în Indo-Pacific, trecând prin Summit-ul privind noul model european de creștere și aprobarea de către Şefii noștri de stat și de guvern a primei Cărți albe despre apărarea europeană, Busola noastră strategică.

Ceea ce mă frapează, văzând drumul pe care l-ați parcurs și pe care îl parcurgem împreună din 2007, este că proiectul nostru european este suficient de puternic pentru a ne permite, la scara continentului nostru, să vindecăm rănile din secolul XX și să intrăm fără dificultăţi în secolul XXI, încrezători în ceea ce suntem.

Și pentru că proiectul nostru european are această dublă forță, susținem perspectiva europeană a Balcanilor de Vest, care are sens, atât în ceea ce privește trecutul, cât și viitorul. Președintele Macron a spus-o din nou, în urmă cu câteva zile, la Parlamentul European de la Strasbourg: pentru noi, Balcanii de Vest au locul lor în Uniunea Europeană. Acesta este motivul pentru care, sub Președinția franceză, vom organiza și o Conferință care va avea ca scop realizarea de progrese concrete către această nouă etapă a reunificării noastre europene, bazându-ne în special pe principiile progresivității, condiționalității și reversibilității metodologiei revizuite a negocierilor de aderare.

Iată, așadar, în accepţiunea mea, ceea ce sărbătorim astăzi: un progres european. Dar actualitatea ne aminteşte că acest progres imens se confruntă astăzi cu riscul unei regresii majore. Unii şi-ar dori, de fapt, să ne întoarcem la momentul Yalta, de care, curajul și angajamentul dumneavoastră pentru construcția europeană, ne-au îndepărat. Și nu putem accepta acest lucru, fără a renunța la tot ce am construit împreună și la toate perspectivele de viitor pe care ni le-am oferit.

Iată de ce, în opinia mea, una dintre cele mai mari provocări cu care trebuie să ne confruntăm împreună este restabilirea unei relații de stabilitate și predictibilitate cu Rusia. Aceasta este, fără îndoială, provocarea unei generații. Dar este, în același timp, o provocare urgentă. Pentru că este din ce în ce mai clar, de câțiva ani și astăzi şi mai mult, că vecinul nostru rus a ales să se comporte ca o putere a dezechilibrului. Punând sub semnul întrebării marile principii ale securității europene pe care Rusia le-a convenit cu noi la Helsinki, apoi la Paris, repet, pentru acestea sunt faptele. Prin încercarea de a impune o logică a zonelor de influenţă, bazată pe slăbirea şi limitarea suveranităţii Statelor care îl înconjoară. De asemenea, prin amenințarea unora dintre aliații noștri din NATO și parteneri UE. Și prin angajarea în manevre de ingerenţă chiar și pe teritoriul Uniunii Europene și NATO.

Pentru a găsi un nou echilibru cu vecinul nostru rus, trebuie să formulăm un set de principii cu aliații și partenerii noștri, și asta facem. Dar trebuie, de asemenea, noi, europenii, să-i conturăm substanța și așa cum am și început să o facem. Pentru că, în cele din urmă, această sarcină implică aspecte care nu afectează pe nimeni așa cum ne afectează pe noi : problema reunificarii continentului nostru, al cărei cost tocmai l-am menționat; problema securității noastre, într-o lume a jocurilor de putere și al raporturilor de forţe. În această lume aflată în proces de brutalizare, numai rămânând actori ai istoriei noastre vom rămâne uniți și stăpâni pe destinul nostru. Uniți, pentru că suntem stăpâni ai destinului nostru şi stăpâni ai destinului nostru, pentru că suntem uniți.

Întrebarea cu care ne confruntăm astăzi este, așadar, următoarea: cum putem să facem față, împreună ? Pentru mine, răspunsul constă în trei puncte.

În primul rând, arătând că principiile fundamentale ale organizării securității colective în Europa nu sunt negociabile. Mă gândesc la suveranitatea statelor, care trebuie respectată pe deplin. La inviolabilitatea frontierelor şi integritatea teritorială a statelor. La libertatea fiecărui stat de a decide asupra alianțelor sale și a organizațiilor la care dorește să se adere. Sau la drepturile omului și libertățile fundamentale, a căror aplicabilitate este universală.

Nimic nu poate justifica, astăzi, punerea sub semnul întrebării a acestor principii, care stau la baza, repet, a Actului final de la Helsinki și a Cartei de la Paris, adică, la baza a ceea ce Rusia a acceptat.

Acestea sunt însă principiile care sunt amenințate astăzi de Rusia. Referitor la Ucraina, vreau să fiu extrem de clar : Rusia trebuie să fie conștientă de lovitura pe care și-ar da-o ei înseşi, dacă ar efectua un nou atac împotriva acestei țări. Pentru că europenii nu ar accepta acest lucru. Ne-am luat, împreună, un angajament solemn. Și am început deja să pregătim sancțiuni masive pe care le-am adopta fără ezitare împotriva Rusiei, dacă ar trebui să se ajungă aici.

Pe baza acestor principii, responsabilitatea noastră este, aşadar, să încercăm să definim, cu Rusia, termenii unui dialog exigent privind reglementarea relației noastre de competiţie strategică. Acest dialog este indispensabil, cu condiția ca acesta să se desfășoare pe baza agendei pe care am decis-o. Pentru că, astăzi, putem vedea clar că, fără reguli, coabitarea cu Rusia este o coabitare instabilă și periculoasă.

În viitorul apropiat - în viitorul apropiat - prioritatea noastră trebuie să fie să căutăm o cale de a dezescalada tensiunile. Acesta este efortul pe care îl facem în special în cadrul formatului Normandia, alături de Germania pentru a obține acţiuni care să conducă la implementarea acordurilor de la Minsk. Aceste eforturi au fost relansate, după cum știți, la reuniunea de la Paris de acum câteva zile și vor continua.

Într-un sens mai larg, timp de douăzeci de ani, am asistat la distrugerea progresivă a tuturor regulilor care au încadrat competiția strategică, ceea ce ne readuce, practic, într-o lume care este cea a anilor 1960, adică într-o lume în care competiţia militară și strategică riscă să se exprime în stare pură, fără reguli sau constrângeri. Într-adevăr, tratatele care ne legau nu mai există sau nu mai sunt în ton cu realitățile militare contemporane.

Prin urmare, este necesar, fără a ceda nimic când vine vorba de respectarea principiilor majore la care m-am referit mai devreme, să negociem reguli adaptate provocărilor actuale, fie că este vorba despre armamentul nuclear strategic, care face obiectul unui dialog între Rusia și Statele Unite, asupra căruia suntem în strânsă coordonare cu Washingtonul, fie că este vorba de armament convențional, exerciții militare sau mecanisme de previzibilitate a activităților militare.

În acest dialog, europenii trebuie să aducă o viziune și poziții comune, folosind mecanismele de coordonare existente.

În cele din urmă, așa cum ne angajăm în acest dialog cu Rusia, atât alături de aliații noștri, cât și ca europeni, noi facem auzită o voce europeană de fiecare dată când este vorba de securitatea europeană, reafirmând, evident, angajamentul nostru deplin în cadrul NATO și faţă de politica sa de apărare și descurajare.

Primul pas în integrarea României într-o comunitate euro-atlantică de solidaritate și responsabilitate a fost aderarea ei la NATO în 2004. Este o mândrie pentru noi că am contribuit la aceasta. Aşa cum este o mândrie pentru noi, astăzi, în calitate de aliat, partener european și țară prietenă, să fim alături de dumneavoastră, într-un moment în care mediul nostru de securitate se deteriorează la frontierele dumneavoastră; acestea sunt de asemenea și frontierele noastre.

Acesta este sensul anunțului Președintelui Republicii Franceze privind dorința noastră de a contribui la noi măsuri de reasigurare în beneficiul României. Acest angajament se înscrie în continuitatea acțiunilor noastre în favoarea securităţii noastre comune, prin misiuni de poliție aeriană și în cadrul prezențelor avansate ale NATO, în Estonia și Lituania, pe care, evident, Franța le va menține.

Intransigență asupra principiilor, atunci când sunt în joc stabilitatea și securitatea continentului nostru, căutare a unui dialog exigent cu Rusia, angajament concret atât în apărarea europeană, cât și în alianța atlantică, acestea sunt angajamentele pe care europenii le-ar putea afirma pentru a traduce ceea ce reprezentăm în dimensiunea noastră colectivă. Adică o mare putere capabilă să-și apere interesele și să se facă respectată; și o putere de echilibru și stabilitate atașată regulilor.

Iată – dragi prieteni – ceea ce am dorit să vă transmit, la această a cincisprezecea aniversare a aderării României la Uniunea noastră. Iată ce am dorit să vă transmit în numele acestei istorii europene care ne-a reunit, în numele acestui viitor de suveranitate pe care îl putem construi împreună, și în numele fermității și unității de care dăm dovadă astăzi pentru a păstra aceste realizări și a apăra acest orizont.

Vă mulțumesc."

Dernière modification : 03/02/2022

Haut de page